Exclusiv

"Visez sa traiesc intr-o lume normala"

de Razvan Ion

Din foaierul Teatrului de Comedie se aud risetele actorilor de pe scena. Alexandru Darie repeta loa noul sau spectacol. Comunicarea dintre el si actori este aproape magica, fara bariere, fara agitatie, cu mult calm, ba chiar se amuza de greseli si urca pe scena pentru a schita practic miscarea. "Cred ca asta este esential. Nu pot sa tip la actori. Eu aleg actorii cu care ma inteleg, cu care pot crea. De obicei lucrez cu aceiasi echipa, atunci cind acest lucru este posibil." Nimic nu tradeaza importanta personajului. Marturiseste ca a crescut in teatru pentru ca parintii sai, doi mari actori, Iurie Darie si Consuela Rosu, nu aveau cu cine sa il lase acasa. "De fapt, mi-am dorit sa fac film, dar in Romania nu prea se mai face lucrul asta. A ramas o mare dorinta a mea si sper ca odata sa se implineasca." Ca mai toti marii actori si regizori, a intrat greu la Facultatea de Regie. A jucat pe scena numai din intimplare. In rest, ii place sa fie in spatele scenei. Dragostea lui pentru scindura prafuita, pentru oameni, dorinta de a transmite emotii, de a trezi constiinte l-au facut sa regizeze piese grele. Ce inseamna teatrul pentru el? "Misterul a ceea ce suntemsi a ceea ce putem fi, expus cu mare sinceritate fata de mine." Spectacolele sale remarcabile nu pot fi diferentiate calitativ. Totusi, cine a vazut Iulius Caesar simte spiritul Darie mai puternic decit in alte abordari scenice. "Iulius Caesar este intr-un fel reprezentativ pentru mine prin personaj si prin lumea in care se desfasura actiunea. Finalul piesei este anuntarea sfirsitului unei lumi si inceputul crestinismului. Fascinatia pentru perioada aceea face ca piesa sa devina deschiderea sufletului meu pe scena."

Aceeasi senzatie o traiesti ca spectator al "Viforului", unde incrincenarea sa impotriva inchistarii, a dictaturii, este exprimata esntial, aducind piesa lui Delavrancea la nivelul lui Shakespeare. Forta dramatica a regizorului este intotdeauna subliniata de lumina si muzica. Nu concepe nici un spectacol fara muzica, care este si marea lui pasiune. Felul in care vorbeste este cuceritor. Ai impresia ca tu esti important si nu el, un biet muritor de rind. Celebritatea nu l-a schimbat deloc. "Nu avea cum sa ma schimbe. Asta este o capcana pentru oamenii care doresc sa fie conducatori cu orice pret. Mi s-ar parea ca nu mai sunt eu. Asta este o caracteristica a romanului, care daca se trezeste sef peste doua scaune, nu mai poti vorbi normal cu el. Meseria mea este una a umilintei si nu poate avea ca scop celebritatea. Asta s-ar vedea pe scena foarte tare. Incepi sa te golesti de sens, de caldura, de lumina."

Se considera un prieten al oamenilor, un slujitor al lor. "Imi place sa cred ca am ramas un copil mare. In meseria mea sunt un perfectionist, incerc sa fac totul cit mai bine. In familie cred ca sunt un bun tata si sot. Sunt mindru de sotia si de fiul meu. Ma completeaza extraordinar, sunt mai creativ." Maria Miu, sotia sa, este scenograf. Din fericire pentru Darie, unul dintre cei mai buni. Maria a realizat decoruri celebre de-a lungul anilor. O admira ca om si artist. "Lucram in echipa, si acasa, si la teatru. Ea face parte din echipa mea inca din facultate. De altfel, datorita teatrului ne-am cunoscut. Am lucrat impreuna inca de la primul mea spectacol." Si cum rezultatele unei colaborari fructuoase trebuiau sa apara, a venit Serghei. La 11 ani, el inca nu realizeaza celebritatea parintilor. Mosteneste inteligenta lor si indeminarea mamei in privinta lucrurilor practice. "Eu nu stiu nici macar sa bat un cui. Serghei face si desface orice. In domeniul asta seamana cu Maria."

Cind vorbeste despre familie, vocea sa capata caldura si in ochi i se citeste dragostea. Acolo, acasa, este refugiul lui. "Pe mine, mitocania ma ingheata, agresiunea cotidianului ma tulbura, chiar daca uneori este o sursa de inspiratie. Acasa ma relaxez. Imi place sa ma joc cu Serghei, iubesc muzica, am o mare pasiune pentru aparatura audio, imi plac jocurile pe calculator, sa conduc masina, sa inot, sa calatoresc. Mi-ar placea sa migrez tot timpul, sa ma mut permanent in diverse locuri. Ador sa fac cumparaturi. Cind sunt suparat, obosit, merg in cele mai ciudate locuri cu Maria si cumparam tot felul de nimicuri. Pur si simplu ador lucrurile astea care pot parea banale." Despre partile neplacute ale personalitatii sale... "Regret ca nu am avut fermitate atunci cind a trebuit. Ma despart greu de oameni si acest lucru nu este benefic. De multe ori am o naivitate din cauza careia am fost folosit."

Ce-ar face daca nu ar mai putea lucra in teatru? "Daca asta s-ar intimpla acum, cred ca mi-as deschde un magazin cu aparatura muzicala de buna calitate, unde lumea sa vina din placere, nu numai pentru a cumpara ceva. Dar, daca asta s-ar fi intimplat la inceputuri, mi-ar placea sa fac muzica." Pomeneste de inceputuri. Primele amintiri din copilarie sunt cele mai puternice. Il intreb care este primul lucru din viata lui de care isi aminteste. "Un vis. Se facea ca intram prin gaura cheii unei usi mari. Ma subtiam pina treceam dincolo. Chestia asta ma ingrozea. Era un vis recurent si niciodata nu am vazut ce era dincolo. Poate ca era viata asta." Legat de visuri..."Cel mai mare vis al meu este sa traiesc intr-o societate normala, intr-o lume fara mizerie, intr-o tara in care oamenii sunt relaxati. Tare mi-e teama ca acest lucru nu se va intimpla. Cea mai mare crima este ca visul nostru de decembrie a fost ucis dupa citeva zile".