•Actualitatea>>
•Comandã
lucrãrile:
Primarii clujeni din 1918 si pânã în prezent. Imagini, fapte, context istoric, date biografice.
Bastionul Croitorilor
Dezvoltarea economicã este stimulatã de privilegiile tot mai numeroase pe care le dobândesc clujenii. Mai multe acte dintre 1336-1365 scot Clujul de sub jurisdictia voievodalã, orasul fiind astfel subordonat doar regelui. Din aceastã perioadã dateazã si primele înlesniri vamale si comerciale în favoarea negustorilor clujeni. Prin actul din 1331 clujenii ocrotiti de atacurile nobililor peste mosiile cãrora trec cu mãrfurile lor. Negustorii clujeni fãceau afaceri la Venetia, Viena, în Moravia, Polonia, Turcia. Mãrfurile lor: vin, peste, slãninã, cai, boi, 3-4 feluri de tesãturi.
În anul 1349 Regele Ludovic I le acordã un privilegiu vamal pentru mãrfurile pe care le transportã în nord-vestul Ungariei. Prin privilegiul din 1377 târgovetii din Cluj sunt scutiti de vamã, atunci când se duc cu mãrfurile lor la mosiile Baciu, Almasu si Huedin. Alte privilegii comerciale sunt acordate clujenilor în anii 1380 si 1382. Regele Ludovic I încurajeazã si procesul de crestere a populatiei orasului, decretând în anul 1370 ca iobagii din Transilvania sã nu mai fie opriti sã se mute la Cluj, dupã achitarea birului datorat pentru pãmânt.
Documentele vremii confirmã dezvoltarea comertului practicat de clujeni în secolul al XIV-lea. Actele mentionezã urmãtoarele localitãti sau locuri de vamã frecventate de mestesugarii si negustorii clujeni: Zimbor, Reteag, Lechinta, Bistrita cu scutire de vamã la Bontida; Reghin, Teaca, Târgu Mures prin vama de la Sînnicoarã, spre Cãian si Juc; Baciu si Izvorul Crisului, Huedin, Almasu; vama de la Huedin a Castelanului de Bologa; Dragu, Zalãul si tinutul "din afarã al Transilvaniei" (Ungaria). Localitatea Baciu ca loc de vamã si Ungaria ca directie de desfãsurare a comertului extern apar de mai multe ori în documentele de la sfârsitul secolului al XIV-lea.
Comertul Clujului în acest secol era dirijat în directiile: Huedin, Oradea, Bistrita, Târgu Mures si în mai micã mãsurã spre Sãlaj. Continuarea drumului Huedin - Oradea spre apus corespundea unei importante artere comerciale, care lega Transilvania de Buda si Viena. Negustorii si mestesugarii clujeni mergeau la Buda pe calea Floresti - Gilãu - Cãpus - Dumbrava - Criseni - Saula - Huedin - Ciucea - Vadu Crisului - Birtin - Alesd - Tileagd - Fughiu - Oradea. De aici porneau spre Buda pe linia Szeghalom - Mezötur - Szolnok - Cegléd - Monor - Pest, ori, evitând capitala Ungariei, treceau Dunãrea la Kalocsa, ajungând la Viena prin Székesfehérvár, Györ si Köszeg. De la Cluj prin Feleac - Vâlcele mergea drumul spre Turda si Vintul de Sus si apoi ajungea la Alba Iulia si de aici la Sebes si Sibiu.
Privilegiile din secolul al XIV-lea orientau comertul Clujului mai mult spre centrul, rãsãritul si, într-o oarecare mãsurã, spre apusul Transilvaniei, fãrã ca sã se poatã vorbi încã de o regiune dominatã din punct de vedere economic de orasul Cluj. În acest secol relatiile economice ale Clujului se înfiripã mai ales cu regiunea de nord-est, în directia localitãtilor Gherla, Dej, Beclean si Bistrita, prin punctele vamale Bontida, Reteag, Lechinta, Sânnicoarã, Cãianu cu regiunea de rãsãrit spre Reghin si Târgu Mures; mai rar, prin Baciu - Izvorul Crisului, cu Sãlajul.
Clujul
feudal: viata culturalã, artistcã
si comert
Sfântului
Gheorghe, copie a statuii sculptorilor
Martin si Gheorghe
Încã din primele douã veacuri de existentã a cetãtii se dezvoltã si viata culturalã si artisticã, dar, din pãcate, putine monumente au rezistat timpului. Este celebru cazul sculptorilor Martin si Gheorghe din Cluj, care în 1373 au executat la Praga la comanda regelui-împãrat Carol IV de Luxemburg statuia Sfântului Gheorghe la nivelul standardelor europene ale timpului. Statuia celor doi frati clujeni Martin si Gheorghe, fiii pictorului Nicolae se încadreazã printre lucrãrile de gen care sunt vestitorii sculpturii renaissance pe plan mondial. (O copie a statuii se aflã la Cluj-Napoca pe str. Kogãlniceanu).
