•Actualitatea>>
•Comandã
lucrãrile:
Primarii clujeni din 1918 si pânã în prezent. Imagini, fapte, context istoric, date biografice.
Ca o curiozitate a vremii respective amintim cã municipalitatea cetãtii Clujului, în 1502, a angajat în slujba cetãtii, 4 familii (satre) de tigani care aveau misiunea de a se ocupa cu întretinerea ulitelor, cu curãtenia cetãtii.
Propãsirea economicã a Clujului continuã în ritm accelerat si în secolul al XVI-lea, desi situatia generalã a Ungariei se degradeazã în mare mãsurã, iar urmasii lui Matia Corvinul sunt regi slabi, fãrã autoritate. Ei se strãduiesc, totusi, sã sporeascã privilegiile comerciale ale orasului. În anul 1502 regele Vladislav al II-lea ordonã ca nici un nobil sã nu-i sileascã pe negustorii clujeni sã plãteascã vamã, atunci când trec peste mosiile lor. Întrucât nobilii nu respectau aceste dispozitii, regele se vede nevoit sã reînnoiascã ordinul peste numai un an. Regele Ludovic al II-lea a poruncit si el slujbasilor regali si nobililor sã nu mai pretindã taxe vamale ilegale de la clujeni, fiind silit ca într-un interval de trei ani sã repete de patru ori acelasi ordin.
În pofida abuzurilor suferite din partea feudalilor, la începutul veacului al XVI-lea, viata Clujului înregistreazã progrese pe plan economic. Breslele îsi continuã evolutia, îsi înnoiesc statutele si dobândesc privilegii noi. Argintarii si alti meseriasi se reorganizeazã sau înfiinteazã pentru prima datã bresle. Orasul dobândeste privilegii comerciale însemnate, care reflectã rolul tot mai important detinut în negotul voievodatului. Se acordã Clujului dreptul de a tine anual douã iarmaroace. Cu aceastã ocazie se încheiau importante tranzactii comerciale. Se atestã dreptul orasului de a tine la început douã târguri sãptãmânale, apoi trei târguri, în zilele de luni, joi si sâmbãta (1514). Dreptul de a tine târguri sãptãmânale a contribuit în mare mãsurã la propãsirea economicã a Clujului si a unor categorii de populatie mestesugãreascã si comercialã.
Clujenii erau, deci, multumiti si nu au avut motive sã participe la rãscoala lui Gheorghe Doja în 1514. În schimb, noile statute orãsenesti, din anii 1513 si 1537, reflectã cresterea puterii economice si a influentei politice a mestesugarilor si comerciantilor. Asezarea nobililor si a persoanelor eclesiastice este îngrãditã si li se interzice sã detinã bunuri imobiliare în oras. Dupã 1514, când iobagii sunt legati de glie, nici acestia nu se mai pot muta la oras, decât în afara zidurilor, în suburbiile viitoare.
Începând cu mijlocul secolului al XVI-lea au loc puternice frãmântãri politico-religioase, care afecteazã si statutul politico-juridic al Clujului, fãrã a-i împiedica, deocamdatã, dezvoltarea economicã. În anul 1541 regatul Ungariei se destramã, fiind împãrtit între Imperiul Otoman si Austria, exceptând partea de la est de orasul Kosice si râul Tisa, care se transformã în principat autonom, sub conducerea reginei Isabella si a principelui Ioan Sigismund, vãduva, respectiv fiul lui Ioan Zápolya, ultimul rege al Ungariei.
Organizarea Transilvaniei ca principat autonom i-a asigurat conditii mai prielnice de dezvoltare, în comparatie cu pasalâcul de la Buda sau Tãrile Românesti. În aceastã perioadã Clujul cunoaste, probabil, cea mai puternicã dezvoltare dintre orasele fostului regat maghiar. Ferit de rãzboaie, Clujul devine în mare mãsurã centrul economic al Transilvaniei, promovând o politicã înteleaptã de sprijinire politicã a principilor, spre deosebire de alte centre urbane sãsesti.
Cãile
comerciale
Clujul la 1617
La mijlocul secolului al XV-lea cetatea Clujului îsi câstigase o personalitate distinctã, de talie europeanã. Zidurile împrejmuitoare, turnurile de pazã, portile, biserica Sf. Mihail îsi definitivaserã formele de bazã. Bisericile si mãnãstirile dominicanilor, franciscanilor, numeroase clãdiri, case particulare aduceau în peisaj stilul gotic târziu.
Negustorii, militarii, meseriasii, oamenii de culturã, artã, spirit colindau si întretineau strânse legãturi cu tãrile din vestul Europei; multi învãtau în universitãtile vieneze, italiene. Spiritul european era la el acasã în cetatea Clujului care atrãgea zilnic boieri, trimisi ai domnitorilor din tara Româneascã sau Moldova, negustori porniti spre vestul Europei.
